Când aud în de­păr­ta­real lup­tei sgo­mot mare,
Atunci ştiu că mulţi sunt prinşi de pă­ca­tul vic­lean.
Îndoiala şi frica ’nzădar îmi fac che­mare,
Nimic nu m’a scoate din Canaan.

Refren

Eu locuesc pe munte, sub un cer clar şi se­nin;
Eu beau din izvorul care totdeaunai plin.
O da! eu mă hrănesc cu mană careo aflu pe dep­lin,
Căci eu locuesc în Canaan.

Jus furtuna şi ’ndoiala lumea o fră­mân­tă;
Omenimea e in luptă cu vechiul duş­man.
Sigur sunt cua mea viaţă în ce­ta­tea sfântă,
Şi n’am frică căci sunt in Canaan.

Refren

Bată vântul cât îi place, nimic numi va face;
Adăpost şi siguranţă la Domnul eu am.
Acolo e strălucire, linişte şi pace,
Eu pe veci sunt sigur in Canaan.

Refren